bloc — BLOC, blocuri, s.n. 1. Bucată mare dintr o materie solidă şi grea, masă solidă dintr o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din… … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
local — LOCÁL, Ă, (1) localuri, s.n. (2) locali, e, adj. 1. s.n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituţie etc.). ♦ Sală special amenajată unde se serveşte publicului mâncare sau băutură; restaurant,… … Dicționar Român
pavilion — PAVILIÓN, pavilioane, s.n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într o grădină, într un parc sau la extremităţile unui edificiu; clădire izolată într o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu … Dicționar Român
bina — BINÁ, binale, s.f. Clădire în construcţie sau în reparaţie. ♦ (înv.) Clădire, construcţie (de dimensiuni mari). – Din tc. bina. Trimis de paula, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 BINÁ s. şantier. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime biná s.… … Dicționar Român
canton — CANTÓN, cantoane, s.n. 1. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia şi care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier. 2. Cea mai mică unitate în… … Dicționar Român
construcţie — CONSTRÚCŢIE, construcţii, s.f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ♢ loc.… … Dicționar Român
imobil — IMÓBIL1, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMOBÍL2, Ă, imobili, e, adj. 1. Care stă în nemişcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr.… … Dicționar Român
morgă — MÓRGĂ1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate şi unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morţii. ♦ Sală specială într un spital unde se depun morţii până la înmormântare. –… … Dicționar Român
observator — OBSERVATÓR1, observatoare, s.n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observaţii ştiinţifice asupra corpurilor cereşti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia aflată în această clădire.… … Dicționar Român
