- bina
- BINÁ, binale, s.f. Clădire în construcţie sau în reparaţie. ♦ (înv.) Clădire, construcţie (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.Trimis de paula, 14.06.2004. Sursa: DEX '98BINÁ s. şantier.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebiná s. f., art. bináua, g.-d. art. binálei; pl. bináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBINÁ binale f. 1) Clădire în curs de construcţie sau de reparaţie. 2) la pl. Obiecte de tâmplărie (uşi, ferestre etc.) destinate unei construcţii. Atelier de binale. [art. binaua; G.-D. binalei] /<turc. binaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbiná (binále), s.f. – Clădire în construcţie. – Mr. binae. tc. bina (Roesler 589; Şeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς, bg. bina. – Der. binagiu, s.m. (antreprenor de construcţii).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.