- binagiu
- BINAGÍU, binagii, s.m. (Rar) Antreprenor de construcţii. – Bina + suf. -giu.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.