cicală — CICÁL//Ă cicalăe f. Persoană căreia îi place să cicălească; om cicălitor. /cf. it. cicalo Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
cică — CÍCĂ adv. (pop. şi fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (precedă o afirmaţie pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede. 2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi… … Dicționar Român
nărăvos — nărăvós, nărăvoásă, adj. (reg.) 1. care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; arţăgos, cicălitor. 2. (despre cai) nărăvaş. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
pisălog — PISĂLÓG, OÁGĂ, pisălogi, oage s.n., adj. 1. s.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. adj. (fam.; adesea… … Dicționar Român
potcaleş — potcaléş, ă, adj. (înv. şi reg.; despre oameni) arţăgos, cicălitor; intrigant. Trimis de blaurb, 17.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pricinos — PRICINÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pricinós, pricinoásă, adj. (reg.) 1. certăreţ, arţăgos; bătăuş; cicălitor. 2. despre care este sau a fost vorba, care este în cauză,… … Dicționar Român
păcostaş — păcostáş, ă, adj. (reg.) cicălitor. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sâcâit — SÂCÂÍT, Ă, sâcâiţi, te, adj. (Rar) Greu de mulţumit; pisălog, cicălitor. – v. sâcâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÂCÂÍT adj. v. enervat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sâcâitor — SÂCÂITÓR, OÁRE, sâcâitori, oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [pr.: câ i . – var.: (rar) sâcâietór, oáre adj.] – Sâcâi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÂCÂITÓR adj. 1. enervant. 2 … Dicționar Român
şcortos — şcortós, oásă, adj. (reg.) cicălitor. Trimis de blaurb, 06.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român