- sâcâit
- SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiţi, -te, adj. (Rar) Greu de mulţumit; pisălog, cicălitor. – v. sâcâi.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÂCÂÍT adj. v. enervat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
sâcâit
Look at other dictionaries:
enervat — ENERVÁT, Ă, enervaţi, te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – v. enerva. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENERVÁT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om… … Dicționar Român
hărţuit — HĂRŢUÍT, Ă, hărţuiţi, te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părţile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniştit, agitat. [var.: hârţuít, ă adj.] – v. hărţui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec … Dicționar Român
supărat — SUPĂRÁT, Ă, supăraţi, te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ♢ expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulţumit de cineva, a simţi aversiune faţă de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea… … Dicționar Român
sâcâitor — SÂCÂITÓR, OÁRE, sâcâitori, oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [pr.: câ i . – var.: (rar) sâcâietór, oáre adj.] – Sâcâi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SÂCÂITÓR adj. 1. enervant. 2 … Dicționar Român
tracasat — TRACASÁT adj. v. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
zădărât — ZĂDĂRẤT, Ă, zădărâţi, te, adj. (Despre oameni şi animale) Întărâtat, provocat; mâniat. [var.: zădărít, ă adj.] – v. zădărî. Trimis de spall, 08.06.2005. Sursa: DEX 98 ZĂDĂRÂT adj. v. agasat, aţâţat, enervat, incitat, instigat, iritat, întărâtat … Dicționar Român
şicanat — ŞICANÁT, Ă, şicanaţi, te, adj. (Rar) Căruia i se fac şicane; sâcâit, necăjit de cineva pentru lucruri fără importanţă. – v. şicana. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
