cicălitor — CICĂLITÓR, OÁRE, cicălitori, oare, adj. Care cicăleşte. – Cicăli + suf.. tor. Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CICĂLITÓR adj. sâcâitor, (fig.) pisălog. (Om cicălitor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime cicălitór… … Dicționar Român
chitcăit — CHITCĂÍT, Ă, chitcăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon dit, ticăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chitcăít … Dicționar Român
enervant — ENERVÁNT, Ă, enervanţi, te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Enervant ≠ calmant Trimis de siveco, 10.02.2007. Sursa: Antonime ENERVÁNT adj. agasant, iritant,… … Dicționar Român
pisălog — PISĂLÓG, OÁGĂ, pisălogi, oage s.n., adj. 1. s.n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliţă sau în piuă; pilug. 2. adj. (fam.; adesea… … Dicționar Român
sâcâietor — SÂCÂIETÓR, OÁRE adj. v. sâcâitor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şicanator — ŞICANATÓR, OÁRE, şicanatori, oare, adj. (Rar) Care şicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Şicana + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞICANATÓR adj., s. cârcotaş, (rar)… … Dicționar Român
ţigăni — ŢIGĂNÍ, ţigănesc, vb. IV. refl. A insista mult (şi în mod dizgraţios) pentru a obţine ceva; a cere ceva cu încăpăţânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalageşte). – Din ţigan. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PAPAGAL ŢIGĂNÉSC s … Dicționar Român
