chercheli

chercheli
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. refl. (fam.) A se îmbăta (uşor); a se ameţi. – et. nec.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHERCHELÍ vb. v. îmbăta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cherchelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cherchelésc, imperf. 3 sg. chercheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chercheleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CHERCHEL//Í chercheliésc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameţi; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CHERCHEL//Í mă chercheliésc intranz. pop. A se îmbăta uşor; a se ameţi; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi ameţit, a se îmbăta uşor. – var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creaţie expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 şi 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni "a presupune", după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc şi pili, după DAR; din mag. korhely "neisprăvit, coate-goale", după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenţia primară a creaţiei expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeaşi familie cu chercheriţă, s.f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriţă, chi(r)chi(ri)ţă (după Conev 52 şi Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica "broască," ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greşim în privinţa acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers şovăielnic sau poticnit, ca cel al beţivului şi cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriţă provine din gr. ϰίϰι "ricin", cu suf. -iţă.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • afuma — AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a l conserva. 2. tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. ♦ intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. tranz. şi refl. A (se)… …   Dicționar Român

  • turlăci — TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. refl. (pop. şi fam.) A se ameţi de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TURLĂCÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, tur menta …   Dicționar Român

  • tămâia — TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. (bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. tranz. fig. A copleşi cu laude excesive, a linguşi. 3. refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • şumeni — ŞUMENÍ, şumenesc, vb. IV. refl. (reg.) A se ameţi de băutură; a se chercheli. – Din şumen. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUMENÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, turmenta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • aghesmui — AGHESMUÍ, agheismuiesc, vb. IV. 1. tranz. A stropi cu agheasmă. 2. tranz. şi refl. fig. (fam.) A (se) îmbăta. 3. tranz. fig. (reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf …   Dicționar Român

  • ameţi — AMEŢÍ, ameţesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; fig. a (se) zăpăci. 2. refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus beat ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • chercheleală — CHERCHELEÁLĂ, s.f. (fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  chercheleálă s. f., g. d. art. cherchelélii; pl. chercheléli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… …   Dicționar Român

  • căli — CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. tranz. A mări duritatea şi rezistenţa unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oţeli. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oţeli. II. tranz. A… …   Dicționar Român

  • pili — PILÍ2, pilesc, vb. IV. (fam.) 1. tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. refl. A se îmbăta (uşor), a se ameţi de băutură. – cf. ţig. p i l o . Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PILÍ1, pilesc, vb. IV …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”