pili

PILͲ, pilesc, vb. IV. (fam.) 1. tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. refl. A se îmbăta (uşor), a se ameţi de băutură. – cf. ţig. p i l o .

Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98



PIL͹, pilesc, vb. IV. tranz. A ajusta, a fasona, a finisa prin aşchiere un obiect dur (de obicei metalic) cu ajutorul pilei¹. – Din pilă¹.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PILÍ vb. (tehn.) a răşpălui. (A pili un material metalic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PILÍ vb. v. ameţi, bea, chercheli, fura, îm-băta, lua, sustrage, trage, turmenta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pilí (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pilésc, imperf. 3 sg. pileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pileáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PIL//͹ piliésc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă şi/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A PIL//Ͳ piliésc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantităţi mari (şi sistematic). 2. intranz. A avea patima beţiei. /cf. ţig. pilo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE PIL//Í mă piliésc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (uşoară) ebrietate; a se îmbăta (uşor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. ţig. pilo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PILI-/PILO- elem. "păr, pilozitate". (< fr. pili-, -pilo-, cf. lat. pilus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



pilí (pilésc, pilít), vb. – 1. A bea, a trage la măsea. – 2. (refl.) A se chercheli, a se afuma. – var. chili. ţig. pi-, part. pilo "a bea" (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s.f. (băutură, beţie); pilangiu, s.m. (beţiv); chilaci, s.m. (Mold., beţiv), cf. ţig. sp. pilé "beţiv" (Besses 130).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER