cerenţel

cerenţel: CERENŢÉL, cerenţei, s.m. (bot.) Călţunul-doamnei. – cf. lat. c e r i n t h e "arginţică".

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERENŢÉL s. 1. v. călţunul-doamnei. 2. v. ar-ginţică.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CERENŢÉL s. v. călţunul-doamnei.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cerenţél s. m., pl. cerenţéi, art. cerenţéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CERENŢÉ//L cerenţeli m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu flori galbene-aurii şi cu frunze mari, crestate, foarte răspândită prin păduri. /<lat. cerinthe + suf.cerenţelel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cerenţél (cerenţéi), s.m. – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă şi altor plante şi flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – var. ceriţică. lat. cerinthe, cu suf. dim. -el (Densusianu, rom., XXXIII, 73: Puşcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru var., cf. Pascu, Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de suf. Totuşi, Tiktin presupune că ceriţică este un der. de la ceară (cf. fr. fleur de cire), şi că de la ea provine var. cerenţel.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужен реферат?

călţun — CĂLŢÚN, călţuni, s.m. 1. (înv. şi pop.) Încălţăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călţunul doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10 15 cm, cu flori galbene cu vinişoare violete; cerenţel … Dicționar Român
arginţică — ARGINŢICĂ, arginţele, s.f. Arbust cu flori mari, albe şi cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară şi albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala). – Argint + suf. ică. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGINŢÍCĂ s. (bot.;… … Dicționar Român
ceară — CEÁRĂ s.f. 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie şi se topeşte la temperaturi destul de joase şi care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică … Dicționar Român
puturos — PUTURÓS, OÁSĂ, puturoşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care miroase urât, care răspândeşte un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. adj., s.m. şi f. (Om) leneş, trândav. 3. s.f. (bot … Dicționar Român
ridiche — RIDÍCHE, ridichi, s.f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ♢ Ridiche… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias