- ridiche
- RIDÍCHE, ridichi, s.f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. ♢ Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale şi cu flori albe, roşii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). ♢ expr. (fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RIDÍCHE s. (bot.) 1. (Raphanus sativus) (prin Ban.) rotcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum) = (reg.) ridichioară, rapiţă sălbatică.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeridíche s. f., art. ridíchea, g.-d. art. ridíchii; pl. ridíchiTrimis de siveco, 26.04.2007. Sursa: Dicţionar ortograficridíche (ridíchi), s.f. – Plantă (Raphanus sativus). – var. rădiche. lat. radῑcŭla "radiculă" (Puşcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchio › ngr. ῥαδίϰι "un tip de buruiană" › tc. radikia, alb. radhikje "cicoare". Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky "lăptucă" (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puţin probabilă. – Der. ridichioară, s.f. (cerenţel, Geum urbanum).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.