celebru

celebru
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Celebru ≠ necunoscut
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un celebru savant.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CELÉBR//U celebruă (celebrui, celebrue) 1) Care este foarte vestit prin calităţile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreţ celebru. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calităţi excepţionale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].
Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN

CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • celébru — adj. m. (sil. bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébrã, g. d. art. celébrei, pl. celébre …   Romanian orthography

  • ilustru — ILÚSTRU, Ă, iluştri, stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calităţile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ilustru ≠ mediocru Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Antonime  ILÚSTRU… …   Dicționar Român

  • celebritate — CELEBRITÁTE, (2) celebrităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi celebru; reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume şi prestigiu. – Din fr. célébrité, lat. celebritas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CELEBRITÁTE s. 1 …   Dicționar Român

  • faimos — FAIMÓS, OÁSĂ, faimoşi, oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însuşirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). Trimis de cornel, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • renumit — RENUMÍT, Ă, renumiţi, te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume). Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  RENUMÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. Trimis de siveco, 09.12.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • heroidă — HEROÍDĂ, heroide, s.f. Epistolă în versuri, în care se celebrează un erou sau un personaj celebru. Heroidele lui Ovidiu. – Din fr. héroïde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  heroídă s. f., g. d. art. heroídei; pl. heroíde Trimis de… …   Dicționar Român

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • laur — LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele… …   Dicționar Român

  • mărit — MĂRÍT1, măriţi, s.m. (înv. şi reg.) Soţ; mire. – lat. maritus. Trimis de claudia, 20.10.2003. Sursa: DEX 98  MĂRÍT2 s.n. (pop.) Măritat1. ♢ loc. adj. De mărit = (despre fete …   Dicționar Român

  • numit — NUMÍT, Ă, numiţi, te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s a pomenit mai înainte. 2. (înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – v. numi. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”