- ceapă
- CEÁPĂ, cepe, s.f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică şi verde şi cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice şi cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescenţe dese (Allium cepa). ♢ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad şi se recoltează în acelaşi an în care s-a semănat. Ceapă de sămânţă = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific şi cu conţinut bogat de vitamine, folosit în alimentaţie; p. gener. orice bulb al unei plante. ♢ expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – lat. caepa.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEAPA-CIÓRII s. v. băluşcă, brânduşă, porumbei, scânteiuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCEAPA-CÂINELUI s. v. ceapă-de-mare.Trimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: SinonimeCEÁPĂ s. (bot.) 1. ceapă de sămânţă = arpagic, (Olt. şi Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiţ. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuţă; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepşoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCEÁPĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCEAPĂ-BLÂNDĂ s. v. praz.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCEAPĂ-CIOREÁSCĂ s. v. băluşcă, turtă.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeCEAPĂ-LÚNGĂ s. v. ceapă-ciorească.Trimis de siveco, 01.09.2005. Sursa: Sinonimeceápă s. f., g.-d. art. cépei; pl. cépeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEÁP//Ă cépe f. 1) Plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescenţe dese. ceapă verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentaţie. ♢ ceapă de sămânţă arpagică. A nu face nici (cât) o ceapă degerată a nu valora nimic. ceapăa-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate şi flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXceápă (cépe), s.f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (arg.) Ceas de buzunar. – Mr. ţeapă, megl. ţępă. lat. caepa (Puşcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s.m. (vînzător de ceapă), pe care Puşcariu 334; Candrea-Dens., 298 şi REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s.n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s.f. (loc semănat cu ceapă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.