- arpagic
- ARPAGÍC s.n. Bulb mic de ceapă obţinut din sămânţă şi care, răsădit, dă ceapa obişnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic.Trimis de ana_zecheru, 18.04.2006. Sursa: DEX '98ARPAGÍC s. (bot.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chişărău. 2. ceapă de sămânţă, (Olt. şi Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiţ.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearpagíc s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARPAGÍC n. Ceapă mică obţinută din sămânţă, care, fiind răsădită, dă ceapă obişnuită. /<turc. arpacik, bulg. arpağikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obţinută din sămânţă şi care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subţiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze şi germane, fiind utilizată ca verdeaţă; pop. cepşoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subţiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerţ: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).Trimis de gal, 26.04.2005. Sursa: DGEarpagíc s.m. – Bulb mic de ceapă obţinut din sămînţă (Allium Schoenoprasum). – var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). tc. arpacik [sogani] "[ceapă ca] orzul mărunt" (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.Trimis de blaurb, 19.06.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.