căpete — căpéte, căpéţi, s.m. (reg. înv.) vas de lemn sau de tinichea, de o oca , cu care se ia vama la moară; căpăţ, căuş, gâf, mertic. Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
capete — |ê| s. m. [Brasil: Ceará] Diabo. ‣ Etimologia: capa + ete … Dicionário da Língua Portuguesa
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
bicefal — BICEFÁL, Ă, bicefali, e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálă, pl. bicefále … Dicționar Român
tricefal — TRICEFÁL, Ă, tricefali, e, adj. Care are trei capete. – Din fr. tricéphale. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 tricefál adj. m., pl. tricefáli; f. sg. tricefálă, pl. tricefále … Dicționar Român
balaur — BALÁUR, balauri, s.m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un şarpe uriaş cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat. ♦ (art.) Denumirea populară a constelaţiei dragonului. [pr.: la ur] – cf. alb. b o l l ë şarpe , scr. b l… … Dicționar Român
caiac — CAIÁC, caiace, s.n. 1. Ambarcaţie de sport ascuţită la ambele capete, cu suprafaţa de alunecare netedă sau în clinuri şi care este condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcaţie mică, cu înveliş din … Dicționar Român
cerber — CÉRBER, (2) cerberi, s.m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porţile infernului şi păzea intrarea. 2. fig. (livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus. Trimis de valeriu … Dicționar Român
hidră — HÍDRĂ, hidre, s.f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6 8 tentacule şi, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (şi la sg.) animal care face… … Dicționar Român
sofită — SOFÍTĂ, sofite, s.f. Lampă electrică cu incandescenţă în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [var.: sufítă s.f.] – Din germ. Soffitten[lampe]. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sofítă (lampă electrică)… … Dicționar Român
