bicefal

BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálă, pl. bicefále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BICEFÁL bicefală (bicefali, bicefale) (despre fiinţe) Care are două capete; cu două capete. /<fr. bicéphale

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN



BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN