bãtãiáş — s. m., pl. bãtãiáşi … Romanian orthography
hăitaş — HĂITÁŞ1, hăitaşe, s.n. (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂITÁŞ2, hăitaşi, s.m. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători;… … Dicționar Român
botaş — BOTÁŞ s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, mânător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
ciocănaş — CIOCĂNÁŞ1, (1) ciocănaşe, s.n., (2) ciocănaşi, s.m. 1. s.n. Ciocănel. 2. s.m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. aş. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98 CIOCĂNÁŞ2, ciocănaşe, s.n … Dicționar Român
hăitar — HĂITÁR, hăitari, s.m. (reg.) Hăitaş2. – Haită + suf. ar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂITÁR s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, mânător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hăitár s. m … Dicționar Român