ţesală — ŢESÁLĂ, ţesale, s.f. 1. Unealtă de metal dinţată, cu care se curăţă pielea şi părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. fig. (fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. Trimis de valeriu, 18.11.2006. Sursa: DEX 98 ŢESÁLĂ s. (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
ţesãlá — vb., ind. prez. 1 sg. ţesál/ţesäl, 2 sg. ţesáli/ţesäli, 3 sg. şi pl. ţesálã; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţesále/ţesäle … Romanian orthography
ţesálã — s. f., g. d. art. ţesálei; pl. ţesále … Romanian orthography
pansa — PANSÁ, pansez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. tranz. (Rar) A ţesăla un animal. – Din fr. panser. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PANSÁ vb. (med.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) … Dicționar Român
ţesălat — ŢESĂLÁT1 s.n. Faptul de a ţesăla. – v. ţesăla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢESĂLÁT2, Ă, ţesălaţi, te, adj. Curăţat, periat cu ţesala. – v. ţesăla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢESĂLÁT adj. ( … Dicționar Român
pieptăna — PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. tranz. şi refl. A ( şi) descurca, a ( şi) netezi, a ( si) aranja sau a ( şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ tranz. (pop.) A ţesăla. 2. tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor… … Dicționar Român
pansaj — PANSÁJ, pansaje, s.n. Faptul de a pansa (2); ţesălat. – Din fr. pansage. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PANSÁJ s. v. ţesălare, ţesălat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pansáj s. n., pl. pansáje … Dicționar Român
scărpina — SCĂRPINÁ, scárpin, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzaţie de mâncărime a pielii. 2. tranz. fig. (fam.) A bate pe cineva. – lat. scarpinare.… … Dicționar Român
săceală — SĂCEÁLĂ, săceli, s.f. (reg.) Ţesală (pentru animale). – cf. ţ e s a l ă. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 săceálă s. f. (sil. cea ), g. d. art. săcélii; pl. săcéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
săcela — SĂCELÁ, săcelez, vb. I. tranz. (reg.) A ţesăla un animal. – cf. ţ e s ă l a. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 săcelá vb., ind. prez. 1 sg. săceléz, 3 sg … Dicționar Român
