şuiera

şuiera
ŞUIERÁ, şúier, vb. intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se mişcă, se învârteşte sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuţit, strident şi prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ tranz. (Rar) A-şi exprima nemulţumirea, dezaprobarea faţă de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ intranz. şi tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un ţipăt (ascuţit) specific. [pr.: şu-ie] – lat. sibilare.
Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞUIERÁ vb. 1. a fluiera, a vâjâi, a vui, (rar) a zbârnâi, (Transilv.) a şovăi. (Vântul şuiera prin hornuri.) 2. a piui, a ţiui, a vâjâi, (reg.) a ţistui. (Glonţul i-a şuiera pe la ureche.) 3. a fâsâi, a sâsâi. (Şerpii şuiera.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şuierá vb., ind. prez. 1 sg. şúier, 3 sg. şi pl. şúieră; conj. prez. 3 sg. şi pl. şúiere
Trimis de siveco, 21.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

A şuierá, şúier 1. intranz. 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuţit şi continuu; a ţiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung şi ascuţit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuţit şi puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalaţii speciale) A produce un sunet lung şi strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu şuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Sil. şu-ie-ra] /<lat. subilare
Trimis de siveco, 20.12.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • şuierá — vb., ind. prez. 1 sg. şúier, 3 sg. şi pl. şúierã; conj. prez. 3 sg. şi pl. şúiere …   Romanian orthography

  • şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru …   Dicționar Român

  • fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… …   Dicționar Român

  • fluiera — FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră vânt s.m. invar. = om care îşi pierde… …   Dicționar Român

  • zbârnâi — ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A şuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A şi… …   Dicționar Român

  • şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… …   Dicționar Român

  • fâs — interj. Cuvânt care imită zgomotul şuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr un orificiu strâmt. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  fâs interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • piui — PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A şuiera, a ţiui. [pr.: pi u ] – Din piu. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • şuera — şuerá ( r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – var. şuiera şi der. – Mr. şuir, şiur, şuirare. lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Puşcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 şi Pascu, I, 168, Pascu, Arch. rom …   Dicționar Român

  • şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”