- şiroi
- ŞIRÓI1, şiroaie, s.n. 1. Şuviţă (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ♢ expr. A curge şiroie (sau şiroi) = a curge din abundenţă. 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune şi abundenţă pe locurile înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor); şuvoi. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ŞIROÍ2, pers. 3 şiroieşte, vb. IV. intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în şiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (şi abundent). – Din şiroi1.Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ŞIRÓI s. 1. v. puhoi. 2. pârâu, şuvoi. (Un şiroi de lacrimi, de sânge.) 3. şuvoi, (înv. şi reg.) şirlău. (şiroi de sudoare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞIROÍ vb. (rar) a şuvoi. (Apa şiroi pe jgheaburi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşirói s. n., pl. şiroáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşiroí vb., ind. prez. 3 sg. şiroiéşte, imperf. 3 sg. şiroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şiroiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞIR//ÓI şiroioáie n. 1) Şuviţă de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 2) Curs de apă, format în urma unor precipitaţii, care curge cu repeziciune. [Sil. şi-roi] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA ŞIRO//Í pers. 3 şiroiiéşte intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în şiroaie. 2) A secreta un lichid din abundenţă. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.