- şirag
- ŞIRÁG, şiraguri, s.n. 1. Şir (1). ♢ loc. adv. În şirag = unul după altul. ♦ Grup de soldaţi aşezaţi în linie de bătaie. 2. Mulţime de mărgele înşirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulţime de obiecte de acelaşi fel, înşirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [var.: şireág s.n.] – Din magh. sereg "mulţime, trupă" (cu unele sensuri după şir). cf. pol. s z e r e g.Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ŞIRÁG s. 1. şir, (reg.) mătcal. (Un şirag de mărgele.) 2. colan, colier, salbă, (înv. şi pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (Un şirag de pietre scumpe.) 3. rând, şir, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un şirag de plopi.) 4. (geogr.) brâu, lanţ, şir. (şiragul Carpaţilor.) 5. succesiune, şir, (Munt.) şiretenie. (Un şirag de evenimente.)Trimis de siveco, 25.12.2006. Sursa: SinonimeŞIRÁG s. v. armată, coloană, front, oaste, oştire, putere, trupe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşirag s. n., pl. şiráguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞIRÁG şiraguri n. 1) v. ŞIR. ♢ În şirag unul după altul. 2) Mulţime de obiecte de acelaşi fel înşirate pe un fir (aţă, sfoară, sârmă etc.). şirag de mărgele. /<ung. seregTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.