- colier
- COLÍER, coliere, s.n. 1. Şirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brăţări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [pr.: -li-er] – Din fr. collier.Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98COLIÉR s. v. şirag.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecoliér s. n. (sil. -li-er), pl. coliéreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLIÉR coliere n. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată în jurul gâtului; salbă; colan. 2) Cingătoare împodobită pur-tată de femei; colan. [Sil. -li-er] /<fr. collierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLIÉR s.n. 1. Şirag, colan de mărgăritare, de pietre preţioase etc., care se poartă la gât. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) Brâu, cerc. [pron. -li-er. / < fr. collier].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DNCOLIÉR s. n. 1. şirag, colan de mărgăritare, de pietre preţioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.