ondula — ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. intranz. A avea o mişcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a şerpui; a se arcui. 2. tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulaţii. 3. tranz. A face… … Dicționar Român
încolăci — ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfăşura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a şerpui. ♦ tranz. A încrucişa braţele sau… … Dicționar Român
şerpuire — ŞERPUÍRE, şerpuiri, s.f. Faptul de a şerpui; şerpuială; sinuozitate. – v. şerpui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞERPUÍRE s. v. cotitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şerpuíre s. f., g. d. art. şerpuírii; … Dicționar Român
şerpuitor — ŞERPUITÓR, – OÁRE, şerpuitori, oare, adj. Care şerpuieşte; care descrie o linie ondulată; şerpuind; şerpuit; sinuos. [pr.: pu i ] – Şerpui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞERPUITÓR adj. v. cotit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
şerpuitură — ŞERPUITÚRĂ, şerpuituri, s.f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [pr.: pu i ] – Şerpui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞERPUITÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. meandru … Dicționar Român
şarpe — ŞÁRPE, şerpi, s.m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase şi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mişcări ondulatorii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. ♢ Şarpe de casă = specie de şarpe neveninos, lung de … Dicționar Român
şerpi — şerpí, pers. 3 sg. şerpéşte, vb. IV. (înv.) a şerpui. Trimis de blaurb, 07.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şerpuială — ŞERPUIÁLĂ, şerpuieli, s.f. (Rar) Şerpuire. [pr.: pu ia ] – Şerpui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şerpuiálă s. f., g. d. art. şerpuiélii; pl. şerpuiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţi … Dicționar Român
şerpuind — ŞERPUÍND, Ă, şerpuinzi, de, adj. (Rar) Şerpuitor. – v. şerpui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞERPUÍND adj. v. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, şerpuit, şerpuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şerpuínd… … Dicționar Român
şerpuit — ŞERPUÍT, Ă, şerpuiţi, te, adj. Care face cotituri, care şerpuieşte; şerpuitor, cotit. – v. şerpui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Şerpuit ≠ direct Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ŞERPUÍT adj. v. cotit. Trimis… … Dicționar Român
