- ondula
- ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. intranz. A avea o mişcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a şerpui; a se arcui. 2. tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulaţii. 3. tranz. A face cârlionţi; a bucla, a încreţi părul. ♢ refl. S-a ondulat singură. [var.: (pop.) undulá vb. I.] – Din fr. onduler.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98ONDULÁ vb. 1. v. undui. (Suprafaţa apei se ondula.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionţa, a (se) inela, a (se) încreţi, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scârlionţi. (Şi-a ondula părul.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeondulá vb., ind. prez. 1 sg. onduléz, 3 sg. şi pl. onduleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ONDUL//Á ondulaéz 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie şerpuitoare; a şerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. ondulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ONDUL//Á se ondulaeáză intranz. 1) (de-spre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionţa; a se încreţi; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. ondulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mişca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulaţii. ♦ A şerpui. 2. tr. A încreţi părul. [var. undula vb. I. / < fr. onduler].Trimis de LauraGellner, 14.12.2006. Sursa: DNONDULÁ vb. I. intr. a se mişca, a se legăna. ♢ a descrie o linie sinuoasă, a şerpui. II. tr. a bucla, a încreţi părul. (< fr. onduler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.