comandă — COMÁNDĂ, comenzi, s.f. 1. Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă. ♢ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale şi le impune colaboratorilor fără a i consulta. Ton de … Dicționar Român
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
conducere — CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – v. conduce. Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DEX 98 CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie,… … Dicționar Român
maimărie — MAIMĂRÍE s. v. arhitectură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime maimăríe, maimăríi, s.f. (înv.) cârmuire, şefie, conducere supremă. Trimis de blaurb, 04.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
nazir — NAZÍR s.m. v. nazâr. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NAZÍR s.m. Curtea regală a Persiei. ♦ Şef al unui departament bizantin. [var. (după alte surse) nazâr. / < fr. nazir]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … … Dicționar Român
patrona — PATRONÁ, patronez, vb. I. tranz. A ocroti, a sprijini, a susţine (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron1. cf. fr. p a t r o n n e r. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PATRONÁ vb. a sprijini, a susţine, a… … Dicționar Român
povaţă — POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuieşte pe cineva. – cf. pol. p o w o d c a conducător .… … Dicționar Român
povăţuire — POVĂŢUÍRE, povăţuiri, s.f. Faptul de a povăţui; sfat, îndrumare, povaţă. – v. povăţui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POVĂŢUÍRE s. v. sfat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime POVĂŢUÍRE s. v. comandă, conducere,… … Dicționar Român
şef — ŞEF, – Ă, şefi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care conduce o organizaţie, o instituţie etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcţie altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ♢ Şef de orchestră = dirijor. ♦ (fam.;… … Dicționar Român