înăbuşit

înăbuşit
ÎNĂBUŞÍT, -Ă, înăbuşiţi, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – v. înăbuşi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNĂBUŞÍT adj., adv. 1. adj. v. asfixiat. 2. adj. v. gâtuit. 3. adj. v. înfundat. 4. adj. v. stins. 5. adj., adv. v. mocnit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • rosbrat — RÓSBRAT, rosbraturi, s.n. Carne de vacă friptă înăbuşit, cu multă ceapă. – Din germ. Rostbraten. Trimis de romac, 18.02.2004. Sursa: DEX 98  rósbrat s. n., pl. rósbraturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RÓSBRAT… …   Dicționar Român

  • cavernos — CAVERNÓS, OÁSĂ, cavernoşi, oase, adj. 1. Care se referă la caverne (2). 2. Care are caverne (2). 3. fig. (Despre voce, sunete) Care are timbrul gros, înfundat; înăbuşit. – Din fr. caverneux, lat. cavernosus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mocni — MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără; a arde sub cenuşă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. fig. A şi trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în aşteptare, gata să… …   Dicționar Român

  • surd — SURD, Ă, surzi, de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parţial) de auz. ♦ fig. Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat, nesimţitor, fără suflet. ♢ loc. adv. (Substantivat) De( a) surda = în zadar,… …   Dicționar Român

  • fricando — fricandó s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr o bucată de carne sau peşte împănată cu slănină şi fiartă înăbuşit; se serveşte de obicei la începutul mesei. [< fr.… …   Dicționar Român

  • fumega — FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbuşit, fără flacără şi cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – lat. fumigare. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mocnit — MOCNÍT, Ă, mocniţi, te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbuşit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. fig. Care lâncezeşte, care este fără viaţă, inactiv. 3. fig. Reţinut vreme îndelungată (dar gata… …   Dicționar Român

  • scânci — SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge înăbuşit, slab şi întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍ vb. 1. (înv. şi …   Dicționar Român

  • stins — STINS1 s.n. Stingere. – v. stinge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STINS2, Ă, stinşi, se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de… …   Dicționar Român

  • surdină — SURDÍNĂ, surdine, s.f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensităţii sonorităţii unor instrumente muzicale. ♢ loc. adv. În… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”