animator — ANIMATÓR, OÁRE, animatori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care însufleţeşte, iniţiază o activitate, o acţiune. ♦ (Persoană) care animă un spectacol de varietăţi, creând atmosfera. ♦ (Numai s.f.) Femeie de moravuri uşoare care însoţeşte pe un… … Dicționar Român
piper — PIPÉR, (1, 2) piperi, s.m., (3) s.n. 1. s.m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă şi subţire, târâtoare sau agăţătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept… … Dicționar Român
reparator — REPARATÓR, OÁRE, reparatori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur. Trimis de IoanSoleriu, 06.07.2004. Sursa: DEX 98 REPARATÓR s. v. depanator.… … Dicționar Român
revigorator — REVIGORATÓR, OÁRE, revigoratori, oare, adj. (Franţuzism) Înviorător. – Revigora + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 revigoratór adj. m., pl. revigoratóri; f. sg. şi pl … Dicționar Român
răcoare — RĂCOÁRE, (3) răcori, s.f. 1. Temperatură uşor scăzută, frig moderat; răcoreală. ♢ loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ♢ expr. (fam.) La răcoare = la… … Dicționar Român
răcoros — RĂCORÓS, OÁSĂ, răcoroşi, oase, adj. Care are o temperatură uşor scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. ♦ fig. Înviorător, proaspăt, tânăr, fraged. – Răcoare + suf. os. Trimis de claudia, 16.10.2007. Sursa: DEX 98 Răcoros ≠ cald, călduros,… … Dicționar Român
însufleţitor — ÎNSUFLEŢITÓR, OÁRE, însufleţitori, oare, adj. Care însufleţeşte. – Însufleţi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNSUFLEŢITÓR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă însufleţitoroare.) 2. s. v. animator. Trimis de siveco … Dicționar Român
învietor — ÎNVIETÓR, OÁRE, învietori, oare, adj. (Rar) Care dă viaţă, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [pr.: vi e ] – Învia + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 învietór adj. m. (sil. vi e ), pl. învietóri; … Dicționar Român
înviora — ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorţeală; a (se) dezmorţi, a reveni sau a face să şi revină în simţiri; p. ext. a (se) însufleţi, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [pr.: vi o ] – et. nec.… … Dicționar Român
învioşător — învioşătór, învioşătoáre, adj. (reg.) care învioşează, însufleţitor, înviorător. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
