- învietor
- ÎNVIETÓR, -OÁRE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viaţă, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98învietór adj. m. (sil. -vi-e-), pl. învietóri; f. sg. şi pl. învietoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNVIET//ÓR învietoroáre (învietoróri, învietoroáre) (în superstiţii, mituri etc.) Care învie; care dă din nou viaţă. /a învia + suf. învietortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.