- răcoare
- RĂCOÁRE, (3) răcori, s.f. 1. Temperatură uşor scăzută, frig moderat; răcoreală. ♢ loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ♢ expr. (fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzaţie de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzaţie de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ♢ expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Răcoare ≠ căldurăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRĂCOÁRE adj. v. răcoritor, răcoros, rea-văn, rece.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂCOÁRE s. răcoreală, (reg.) reveneală. (răcoare nopţii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRĂCOÁRE s. v. arest, închisoare, ocnă, peni-tenciar, puşcărie, temniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăcoáre s. f., g.-d. art. răcórii; pl. răcóriTrimis de siveco, 27.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficRĂCOÁR//E răcóri f. 1) Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura uşor scăzută a aerului. răcoareea nopţii. ♢ Pe răcoare pe vreme răcoroasă. La răcoare a) într-un loc răcoros; b) la puşcărie. A băga (sau a sta) la răcoare a băga (sau a sta) la închisoare. 2) Senzaţie plăcută cauzată de o astfel de stare atmosferică. 3) mai ales la pl. fig. Senzaţie de frig cauzată de o emoţie puternică. ♢ A băga (pe cineva) la răcori (sau în toate răcorile) a înspăimânta, a înfricoşa (pe cineva). [G.-D. răcorii] /rece + suf. răcoareoareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăcoáre (răcóri), s.f. – 1. Temperatură uşor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Puşcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca şi cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore "îngheţ" (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s.f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s.f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcoreşte); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.