răcodelie

răcodelie: răcodélie (-ii), s.f. – Lucru manual, obiect făcut de mînă. – var. rocodele, rogodele, rogoade. sl. rąkodĕlije (Tiktin). sec. XVII, înv. Ultimele var. se folosesc şi cu sensul de "fructe, poame", probabil datorită confuziei cu roade. cf. Bogrea, Vacor., IV, 844. – cf. şi rîncă, rucaviţă.

Trimis de blaurb, 02.10.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужен реферат?

rotund — ROTÚND, Ă, (I) rotunzi, de, adj., (II) rotunduri, s.n. I. adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colţuri. ♦ (mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafaţă) Care are… … Dicționar Român
rucaviţă — RUCÁVIŢĂ s. (bis.) mânecar, mânecuţă, (înv.) naracliţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime rucáviţă ( ţe), s.f. – Mînecuţă la costumul preoţesc. – Mr. racaviţă manşetă . sl. rąkavica mănuşă (Cihac, II, 320), din rąka mînă , cf.… … Dicționar Român
rấncă — rîncă s.f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj (gânj). sl. rąka mînă (Cihac, II, 278). cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiţă, s.f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – cf. răcodelie, rucaviţă. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias