învecinat

învecinat
ÎNVECINÁT, -Ă, învecinaţi, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – v. învecina.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNVECINÁT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaş. (Locuri învecinat.) 2. limitrof, mărginaş, vecin, (reg.) megieş, mejdaş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul învecinat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

învecinát adj. m., pl. învecináţi; f. sg. învecinátă, pl. învecináte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • limitrof — LIMITRÓF, Ă, limitrofi, e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v.… …   Dicționar Român

  • adiacent — ADIACÉNT, Ă, adiacenţi, te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [pr.: di a ] – Din fr. adjacent, lat.… …   Dicționar Român

  • vecin — VECÍN, Ă, vecini, e, adj., subst. I. 1. adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care trăieşte, locuieşte, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este… …   Dicționar Român

  • alăturat — ALĂTURÁT, Ă, alăturaţi, te, adj. Care se află alături, care se află anexat. – v. alătura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALĂTURÁT adj. 1. v. învecinat. 2. (livr.) juxtapus. (Elemente alăturat.) 3. anex, anexat. (Documente… …   Dicționar Român

  • alături — ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ♢ expr. (fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greşi (în comportare, în păreri etc.) …   Dicționar Român

  • hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… …   Dicționar Român

  • megieş — MEGIÉŞ, Ă, megieşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Ţăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran megieş. 2. s.m. şi f., adj. (pop.) Vecin. [pr …   Dicționar Român

  • megieşesc — MEGIEŞÉSC, EÁSCĂ, megieşeşti, adj. (pop.) Care aparţine megieşilor, privitor la megieşi. [pr.: gi e ] – Megieş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEGIEŞÉSC adj. v. învecinat, limitrof, măr ginaş, vecin. Trimis de… …   Dicționar Român

  • megieşit — MEGIEŞÍT adj. v. învecinat, limitrof, mărgi naş, vecin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • mejdaş — MEJDÁŞ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaş, vecin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”