întretăiat

întretăiat
ÎNTRETĂIÁT, -Ă, întretăiaţi, -te, adj. Care se intersectează, se încrucişează cu altul. ♦ (Despre vorbire, plâns, respiraţie etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [pr.: -tă-iat] – v. întretăia.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNTRETĂIÁT adj. 1. încrucişat, (înv.) împoncişat. (Linii, drumuri întretăiat.) 2. v. intermitent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTRETĂIÁ//T întretăiattă (întretăiatţi, întretăiatte) 1) v. A ÎNTRETĂIA şi A SE ÎNTRETĂIA. 2) Care are întreruperi; cu pauze. Respiraţie întretăiattă. Vorbire întretăiattă. [Sil. în-tre-tă-iat] /v. a întretăia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCET s. 1. v …   Dicționar Român

  • intermitent — INTERMITÉNT, Ă, intermitenţi, te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, ntis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • piez — PIÉZ1, piezi, s.m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze. Trimis de ana zecheru, 16.07.2005. Sursa: DEX 98  PIÉZ2 s.m. v. piază. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  piéz (fiz.) s …   Dicționar Român

  • schinciui — schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbuşit, întretăiat; a scânci. Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • schindisi — schindisí1, schindisésc, vb. IV (reg.) 1. a trudi, a se strădui. 2. a zori, a grăbi. Trimis de blaurb, 18.11.2008. Sursa: DAR  schindisí2, schindisésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a plânge înăbuşit şi întretăiat; a scânci. 2. (în forma:… …   Dicționar Român

  • scânci — SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge înăbuşit, slab şi întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍ vb. 1. (înv. şi …   Dicționar Român

  • smicurare — smicuráre, smicurări, s.f. 1. (înv.) sfărâmare, zobire. 2. (reg.) plânset întretăiat şi înăbuşit de copil; scâncet. 3. (reg.) tristeţe. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smicurit — smicurít s.n. (reg.) 1. (despre boabele de porumb) dezghiocat. 2. (despre copii) plânset înăbuşit şi întretăiat; scâncet. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smiorcăneală — smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbuşit şi întretăiat (alintat şi prefăcut), văicăreală, smârceală. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smârcit — smârcít, ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbuşit, şi întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreţ. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”