- piez
- PIÉZ1, piezi, s.m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.Trimis de ana_zecheru, 16.07.2005. Sursa: DEX '98PIÉZ2 s.m. v. piază.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98piéz (fiz.) s. m., pl. piézi; simb. pzTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIÉZ piezi m. fiz. Unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forţa de un sten distribuită uniform pe o suprafaţă de un metru pătrat). /<fr. piezeTrimis de siveco, 16.07.2005. Sursa: NODEXPIÉZ s.m. Unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forţe de un sten pe metru pătrat. [pron. pi-ez. / < fr. pièze, cf. gr. piezein – a presa].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DNPIÉZ s. m. unitate de măsură a presiunii, corespunzătoare unei forţe de un sten pe m2. (< fr. pièze)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpiéz (piézi), s.m. – 1. (înv.) Picior. – 2. (În expresia în piez) În curmeziş, peste. – var. chezi, cheji. Mr. peză "glumă". lat. pĕdem (Puşchilă, Anuar de Geografie, II (1911), 159; Puşcariu, Dacor., I, 415; Scriban, Arhiva, XXIX, 49; Drăganu, Dacor., II, 611; Puşcariu, Lr., 199), cf. REW 6439. Sensul de "picior", propriu tututor der. romanice, există şi în rom., cf. va grăi omului cuvinte bune, şi le va grăi cu hiclenşug, de-l va batjocoi, adică va grăi peste piezi (Îndreptarea Legii); unde peste piezi stă în locul expresiei actuale peste picior, cf. fr. par-dessus la jambe (Tiktin traduce rău această exprimare, cum că ar însemna "a vorbi cu dublu înţeles"). Pentru a înţelege evoluţia semantică, trebuie să pornim de la ideea banală, că ziua cuiva ar fi bună sau rea după cum iese din casă cu piciorul drept sau cu cel stîng înainte; de aici în piezi "după cum iese bine sau rău, nesigur"; în piezi buni "cu piciorul drept, sub auspicii bune"; în piezi răi "fără noroc, în ceas rău". var. cheji, s.m. pl. (Mold., dispoziţie, chef, stare de spirit) este normală fonetic şi semantic. Der. pieziş, adv. (în curmeziş); împiezişat, adj. (întretăiat, oblic); piază, s.f. (şansă, noroc, dispoziţie, chef, gust), sing. refăcut după pl. piezi; piezos, adj. (nefericit, de rău augur; nenorocit, fără noroc).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.