însămânţare

însămânţare
ÎNSĂMÂNŢÁRE, însămânţări, s.f. Acţiunea de a însămânţa şi rezultatul ei; însămânţat1. – v. însămânţa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNSĂMÂNŢÁRE s. 1. v. semănat. 2. v. semănătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

însămânţáre s. f., g.-d. art. însămânţării; pl. însămânţări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • însãmânţáre — s. f., g. d. art. însãmânţärii; pl. însãmânţäri …   Romanian orthography

  • autoînsămânţare — AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE, autoînsămânţări, s.f. (bot.) Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [pr.: a u ] – Auto1 + însămânţare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoînsămânţáre s. f. (sil. a u ), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • coprocultură — COPROCULTÚRĂ, coproculturi, s.f. Cultivare şi identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenţi în materiile fecale. – Din fr. coproculture. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  coprocultúră s. f. (sil. pro ) → cultură …   Dicționar Român

  • hemocultură — HEMOCULTÚRĂ, hemoculturi, s.f. Cultivare şi identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânţarea sângelui pe un mediu de cultură. – Din fr. hémoculture. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hemocultúră s. f. → cultură Trimis de …   Dicționar Român

  • marcator — MARCATÓR, OARE, marcatori, oare, subst. 1. s.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se va pune sămânţa sau răsadul. 2. s.m. şi f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. s.m.… …   Dicționar Român

  • semănat — SEMĂNÁT, semănaturi, s.n. Semănare1; însămânţare. – v. semăna1. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SEMĂNÁT s. (agric.) 1. v. semănătură. 2. însă mânţare, însămânţat, punere, pus, semănare. (semănatul porumbului.) Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • semănătură — SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s.f. 1. Însămânţare. 2. (La pl.) Plante ieşite din sămânţa semănată. 3. Loc, teren însămânţat. – Semăna1 + suf. ătură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SEMĂNĂTÚRĂ s. (agric.) 1. însămânţare, însă mânţat,… …   Dicționar Român

  • supraînsămânţare — SUPRAÎNSĂMÂNŢÁRE, supraînsămânţări, s.f. Însămânţare suplimentară. – Supra + însămânţare (după fr. sursemer). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • sămânţare — SĂMÂNŢÁRE s. v. însămânţare, însămânţat, semănare, semănat, semănătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sămânţáre, sămânţări, s.f. (reg.) 1. însămânţare. 2. ceea ce se scutură din fânul uscat; stroh. Trimis de blaurb, 22.11.2006.… …   Dicționar Român

  • tăvălug — TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”