însãmânţáre — s. f., g. d. art. însãmânţärii; pl. însãmânţäri … Romanian orthography
autoînsămânţare — AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE, autoînsămânţări, s.f. (bot.) Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [pr.: a u ] – Auto1 + însămânţare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autoînsămânţáre s. f. (sil. a u ), g. d. art.… … Dicționar Român
coprocultură — COPROCULTÚRĂ, coproculturi, s.f. Cultivare şi identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenţi în materiile fecale. – Din fr. coproculture. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 coprocultúră s. f. (sil. pro ) → cultură … Dicționar Român
hemocultură — HEMOCULTÚRĂ, hemoculturi, s.f. Cultivare şi identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânţarea sângelui pe un mediu de cultură. – Din fr. hémoculture. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hemocultúră s. f. → cultură Trimis de … Dicționar Român
marcator — MARCATÓR, OARE, marcatori, oare, subst. 1. s.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se va pune sămânţa sau răsadul. 2. s.m. şi f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. s.m.… … Dicționar Român
semănat — SEMĂNÁT, semănaturi, s.n. Semănare1; însămânţare. – v. semăna1. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SEMĂNÁT s. (agric.) 1. v. semănătură. 2. însă mânţare, însămânţat, punere, pus, semănare. (semănatul porumbului.) Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
semănătură — SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s.f. 1. Însămânţare. 2. (La pl.) Plante ieşite din sămânţa semănată. 3. Loc, teren însămânţat. – Semăna1 + suf. ătură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SEMĂNĂTÚRĂ s. (agric.) 1. însămânţare, însă mânţat,… … Dicționar Român
supraînsămânţare — SUPRAÎNSĂMÂNŢÁRE, supraînsămânţări, s.f. Însămânţare suplimentară. – Supra + însămânţare (după fr. sursemer). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
sămânţare — SĂMÂNŢÁRE s. v. însămânţare, însămânţat, semănare, semănat, semănătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sămânţáre, sămânţări, s.f. (reg.) 1. însămânţare. 2. ceea ce se scutură din fânul uscat; stroh. Trimis de blaurb, 22.11.2006.… … Dicționar Român
tăvălug — TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru… … Dicționar Român