autoînsămânţare

AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE, autoînsămânţări, s.f. (bot.) Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [pr.: a-u-] – Auto¹- + însămânţare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autoînsămânţáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânţării

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE s.f. Însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [< auto¹- + însămânţare].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AUTOÎNSĂMÂNŢÁRE s. f. însămânţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. (< auto¹- + însămânţare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN