înnăbuşi

înnăbuşi: ÎNNĂBUŞÍ, înnắbuş, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca. 2. tranz. (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. tranz. fig. A potoli prin violenţă manifestări, acţiuni sau mişcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Îşi înnăbuşi un geamăt (SADOVEANU). 4. tranz. (În expr.) A înnăbuşi focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – Din în- + năbuşi.

Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

neca — NECÁ vb. v. inunda, îneca, potopi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime necá, nec, vb. I (înv. şi reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuşi, a năpădi. 4. (despre… … Dicționar Român
năplăi — năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR năplăí ( ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. sl. napluti … Dicționar Român
înnăbuşeală — ÎNNĂBUŞEÁLĂ, înnăbuşeli, s.f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Din înnăbuşi + suf. eală. Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
înnăbuşire — ÎNNĂBUŞÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnăbuşi; sufocare; fig. reprimare. Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
înnăbuşit — ÎNNĂBUŞÍT, Ă, înnăbuşiţi, te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – v. înnăbuşi. Trimis de gall, 04.06.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
înnăbuşitor — ÎNNĂBUŞITÓR, OÁRE, înnăbuşitori, oare, adj. Care înnăbuşă; sufocant. – Din înnăbuşi + suf. (i)tor. Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias