năplăi

năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn.

Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR



năplăí (-ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. sl. napluti "a inunda" (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s.f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER