Dicționar Român. 2013.
caniculă — CANÍCULĂ, canicule, s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arşiţă, zăpuşeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula. Trimis de… … Dicționar Român
febră — FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacţia organismului la un agent infecţios, toxic etc.; temperatură, căldură, arşiţă, fierbinţeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se… … Dicționar Român
hupoare — hupoáre s.f. (reg.) căldură foarte mare; arşiţă, vipie, buhoare, dogoare, friptoare, prigoare, zăpuc, năplăială. Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
năplai — năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arşiţă, zăpuşeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
năplăi — năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR năplăí ( ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. sl. napluti … Dicționar Român
temperatură — TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s.f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ♢ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul… … Dicționar Român
