- înnăbuşire
- ÎNNĂBUŞÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnăbuşi; sufocare; fig. reprimare.Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
înnăbuşire
Look at other dictionaries:
năplăire — năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbuşire. 2. coşmar. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
