- înnăbuşitor
- ÎNNĂBUŞITÓR, -OÁRE, înnăbuşitori, -oare, adj. Care înnăbuşă; sufocant. – Din înnăbuşi + suf. -(i)tor.Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
înnăbuşitor
Look at other dictionaries:
năplăitor — năplăitór, năplăitoáre, adj. (reg.) sufocant, înnăbuşitor. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
