- înmulţit
- ÎNMULŢÍT, -Ă, înmulţiţi, -te, adj. Sporit, mărit4 (numeric sau cantitativ). – v. înmulţi.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
deînmulţit — DEÎNMULŢÍT s.n. sg. (mat.) Primul factor al unei înmulţiri, număr care urmează să fie înmulţit cu cel de al doilea termen. – De4 + înmulţit. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEÎNMULŢÍT s. (mat.) (înv.) multiplicand. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
rădăcină — RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol şi îşi absoarbe substanţele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura şi funcţiile pe care le are. ♢ Compus: (bot.)… … Dicționar Român
adăoga — ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adăogá ( áog, át), vb. – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – var.adaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapşu, adăvgat), megl. daug (dauş). < lat. adaugĕre, care… … Dicționar Român
botezat — BOTEZÁT, Ă, botezaţi, te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creştin. 2. (fam.; despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subţiat, înmulţit cu apă. – v. boteza. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
butăşit — BUTĂŞÍT1 s.n. Butăşire. – v. butăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUTĂŞÍT2, Ă, butăşiţi, te, adj. (Despre plante) Care este înmulţit prin butaşi. – v. butăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUTĂŞÍT s. v … Dicționar Român
colonie — COLONÍE1, colonii, s.f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraş întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraş întemeiat de romani în ţinuturile cucerite, având rol economic,… … Dicționar Român
doi — DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu şi trei şi indicat matematic prin cifrele 2 şi II. ♢ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ♢ loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi paşi =… … Dicționar Român
douăzeci — DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece şi douăzeci şi unu. ♢ (Adjectival) Douăzeci de cărţi. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De douăzeci de ori. ♢ (Intră în… … Dicționar Român
prăsit — PRĂSÍT1 s.n. Prăsire. – v. prăsi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRĂSÍT2, Ă, prăsiţi, te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulţit. – v. prăsi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRĂSÍT s. v. reproducţi … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român