- îngălmăci
- îngălmăcí, îngălmăcésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a (se) amesteca, a (se) tulbura; a (se) încurca, a (se) învălmăşi. 2. (fig.) a (se) zăpăci.Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
îngălmăci
Look at other dictionaries:
glo — Rădăcină expresivă, ce pare a indica ideea de a bălmăji sau a clefăi , ca şi ideea de obiect rotund . – var. glog , golo(g) . Creaţie spontană, pînă la un punct paralelă cu cele identice bulb , cloc (› colc ), fîlf , etc. Prin intermediul… … Dicționar Român
potromoci — potromocí, potromocésc, vb. IV (reg.) 1. a îngrămădi, a aduna (în dezordine); a mototoli. 2. (despre obiecte) a ascunde, a face pierdut. 3. a muşamaliza. 4. (despre oameni) a rătăci, a pierde. 5. (despre bani, averi, lucru) a risipi. 6. a bate la … Dicționar Român
îngurga — îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăşi, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăşi. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într o afacere). 4. a… … Dicționar Român
îngăima — ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec. Trimis de va … Dicționar Român
