îngăima

îngăima
ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNGĂIMÁ vb. v. bombăni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGĂIMÁ vb. v. codi, ezita, pregeta, şovăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngăimá vb. (sil. -găi-), ind. prez. 1 sg. îngăim, 2 sg. îngăimi, 3 sg. şi pl. îngáimă; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngáime
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGĂIMÁ îngáim tranz. (cuvinte, propoziţii) A pronunţa nedesluşit, confuz. / Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îngăimá (îngáim, îngăimát), vb. – 1. A bîigui, a bălmăji, a rosti cu greutate. – 2. A zăpăci, a încurca, a stîrni confuzie. – 3. A zăbovi, a şovăi, a sta la îndoială. – 4. A face de mîntuială, a da rasol. – 5. (refl.) A se zăpăci, a se tulbura. Deşi formaţia nu este clară, pare evident că este vorba de o formaţie expresivă, ca în cazul tuturor cuvintelor care înseamnă "a bîigui". Pentru intenţia expresivă, cf. cuvintele semnalate pentru rădăcina glo-, golo-. Explicaţiile avansate pînă în prezent nu satisfac: din alb. gëneń (Cihac, II, 718; Philippide, II, 718), din lat. *ingannāre (Lambrior 373; Philippide, Principii, 68; cf. împotrivă Densusianu, Filologie, 448); din rut. gaj sau gal’ima "frînă, pană" (Bogrea, Dacor., IV, 825); în legătură cu mag. galiba "greutate" (DAR). Identitatea semantică este evidentă cu îngăla, vb. (a bîigui, a bălmăji; a da rasol; a murdări), care trebuie să provină din aceeaşi rădăcină expresivă (pentru ultimul sens, cf. cîrcăli, feşteli, terfeli). Totuşi, se consideră în general că îngăla provine din lat. *ingallāre, de la galla "gîlcă" (Densusianu, Hlr., 191; Puşcariu 848; Pascu, Etimologii, 65; Bogrea, Dacor., IV, 825), sau din sl. galŭ "murdar" (Capidan, Dacor., IV, 1551; DAR), prin care nu se explică decît unul din sensurile sale. Der. îngăimător, adj. (care îngaimă); îngăimeală, s.f. (faptul de a îngăima; confuzie; nehotărîre); îngăimăci, vb. refl. (Trans., a se încurca), var. de la îngălmăci, care este tot de origine expresivă; îngălăciune, s.f. (murdărie); îngălmăceală, s.f. (încurcătură, confuzie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • îngãimá — vb. (sil. gãi ), ind. prez. 1 sg. îngäim, 2 sg. îngäimi, 3 sg. şi pl. îngáimã; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngáime …   Romanian orthography

  • slomni — SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV.(reg.) 1. tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja silabă . Trimis de… …   Dicționar Român

  • îndruga — ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase şi puţin răsucite, necesare pentru anumite ţesături; p. ext. a toarce grosolan şi în grabă. 2. (fam.) A pronunţa nedesluşit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi …   Dicționar Român

  • îngăimare — ÎNGĂIMÁRE, îngăimări, s.f. Faptul de a (se) îngăima; Îngăimeală. – v. îngăima. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  îngăimáre s. f. (sil. găi ), g. d. art. îngăimării; pl. îngăimări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • îngăimător — ÎNGĂIMĂTÓR, OÁRE, îngăimători, oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  îngăimătór adj. m. (sil. găi ), pl. îngăimătóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

  • îngăla — ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. tranz. şi refl. 1. (pop.) A (se) murdări. 2. tranz. (reg.) A îngăima (1). – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGĂLÁ vb …   Dicționar Român

  • bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… …   Dicționar Român

  • bleşti — BLEŞTÍ, bleştesc, vb. IV. intranz. (reg.) 1. A răsufla (greu), a şi trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ tranz. şi refl. A (se) moleşi, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoşti. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – cf.… …   Dicționar Român

  • blodogori — BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. intranz. (Rar) A vorbi neînţeles (într o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLODOGORÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi …   Dicționar Român

  • bolborosi — BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A vorbi nedesluşit. ♦ A vorbi într o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înţeleg). 2. intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”