Dicționar Român. 2013.
morfolit — MORFOLÍT, Ă, morfoliţi, te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedesluşit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – v. morfoli. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORFOLÍT adj. v. bolborosit, îngăimat, mor măit, nearticulat, neclar … Dicționar Român
balmuş — BÁLMUŞ s.n. v. balmoş. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bálmuş ( şuri), s.n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză şi mălai: talmeş balmeş, s.n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoş, balmoj, balmăş, balmăj … Dicționar Român
bolborosit — BOLBOROSÍT s.n. Bolborosire. – v. bolborosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOLBOROSÍT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Vorbe bolborosit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
bălmăji — BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameţi pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoş. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa … Dicționar Român
mormăit — MORMĂÍT1, mormăituri, s.n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedesluşită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulţumire). – v. mormăi. Trimis de ana… … Dicționar Român
nearticulat — NEARTICULÁT, Ă, nearticulaţi, te, adj. 1. (Fon (fonetic).; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2. (gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoţite de articol… … Dicționar Român
slomnit — slomnít, slomnítă, adj. (reg.) 1. rostit cu greutate, îngăimat, silabisit. 2. ivit, apărut treptat, mijit; distins cu greutate. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
îngăima — ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec. Trimis de va … Dicționar Român
îngăimăcit — îngăimăcít, îngăimăcítă, adj. (reg.) confuz, îngăimat, încurcat, întimidat, zăpăcit. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
îngălat — ÎNGĂLÁT, Ă, îngălaţi, te, adj. 1. (pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (reg., despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – v. îngăla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGĂLÁT adj. v. delăsător, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent,… … Dicționar Român
