Dicționar Român. 2013.
mraniţă — MRÁNIŢĂ s.f. Îngrăşământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica. Trimis de ana zecheru, 31.05.2004. Sursa: DEX 98 MRÁNIŢĂ s. (reg.) mrăniţău.… … Dicționar Român
tologi — TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat şi îngrăşat de vite. ♦ refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (şi îngrăşat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2.… … Dicționar Român
coteţ — COTÉŢ, coteţe, s.n. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ♢ expr. (ir.) A pune (pe cineva) la coteţ = a pune (pe cineva) la îngrăşat, a îndopa. ♦ fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile… … Dicționar Român
gunoit — GUNOÍT1 s.n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – v. gunoi2. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GUNOÍT2, Ă, gunoiţi, te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrăşat cu gunoi1. – v. gunoi2. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
gunoişte — GUNOÍŞTE, gunoişti, s.f. 1. Grămadă de gunoi1; loc unde se strâng gunoaiele1. 2. Teren agricol îngrăşat cu gunoi1. – Din sl. gnoište. cf. g u n o i1. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gunoíşte s. f., g. d. art. gunoíştii; pl. gunoíşti … Dicționar Român
mrăniţos — MRĂNIŢÓS, OÁSĂ, mrăniţoşi, oase, adj. (Despre pământ) Peste care s a împrăştiat mraniţă; îngrăşat cu mraniţă. – Mraniţă + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mrăniţós adj. m., pl. mrăniţóşi; f. sg. mrăniţoásă … Dicționar Român
poloşte — polóşte, polóşti, s.f. (reg.) 1. loc împrejmuit unde stau vitele sau oile la odihnă după muls sau unde dorm vara; stână. 2. pământ îngrăşat de gunoiul lăsat de oi. Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
poloştit — poloştít, ă, adj. (reg.; despre terenuri) care este îngrăşat cu gunoiul lăsat de oi. Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
tamazlâc — TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s.n. (înv.) Totalitatea vitelor care aparţineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din tc. damizlık, bg. tamazlăk. Trimis de andreeadima, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TAMAZLÂC s. v. cireadă, turmă. Trimis… … Dicționar Român
încărnat — încărnát, încărnátă, adj.(reg.) cu carne; îngrăşat. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
