gunoit

GUNOÍT¹ s.n. Faptul de a (se) gunoi²; gunoire. – v. gunoi².

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GUNOÍT², -Ă, gunoiţi, -te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrăşat cu gunoi¹. – v. gunoi².

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GUNOÍT s. v. gunoire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



gunoít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic