- tologi
- TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat şi îngrăşat de vite. ♦ refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (şi îngrăşat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. refl. (Despre oameni şi animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TOLOGÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetologí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tologeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TOLOG//Í tologiésc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TOLOG//Í mă tologiésc intranz. pop. (despre fiinţe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.