toloci

A TOLOC//Í tolociésc tranz. 1) (terenuri) A face să se tolocească; a transforma în toloacă. 2) (ierburi, semănături etc.) A călca în picioare (culcând la pământ şi strivind). /<ucr. toloţyty

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE TOLOC//Í pers. 3 se tolociéşte intranz. (despre terenuri) A deveni toloacă; a rămâne necultivat. /<ucr. tolocyty

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tolocí (-césc, -ít), vb. – A lăsa vitele pe o ţarină pentru a o îngrăşa cu baliga lor. Rut. toločiti, rus. toločitĭ "a călca în picioare", din sl. (sb.) tlačiti, cf. stîlci (Cihac, II, 416; Tiktin). Pare să se fi simţit în rom. ca o creaţie expresivă, în legătură cu dolo(fan) "durduliu", golo(gan) "monedă" etc. – Der. toloacă, s.f. (ogor negru; izlaz), în Mold., din rut., rus. toloka "iarbă călcată în picioare", pol. tlok "pîrloagă"; tologi, vb. (a călca, a bătători semănăturile; refl., a se trînti, a se întinde, a se culca), var. a lui toloci; tolăni, vb. refl. (a se trînti, a se întinde, a se culca), cu suf. expresiv -ni (legătura cu tc. arab. tulani "în lungime", sugerată de Bogrea, Dacor., IV, 854, nu pare posibilă); toloşcan, adj. (leneş; durduliu, dolofan); toloban, s.m. (Trans., ciorap gros pentru opinci). Cea mai mareparte din aceste cuvinte circulă numai în Mold.

Trimis de blaurb, 24.03.2009. Sursa: DER