minunat — MINUNÁT, Ă, minunaţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însuşiri etc.); p. ext. care uimeşte prin frumuseţe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepţional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu… … Dicționar Român
splendid — SPLÉNDID, Ă, splendizi, de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreţ. [acc. şi: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 SPLÉNDID adj., adv. 1. adj … Dicționar Român
superb — SUPÉRB, Ă, superbi, e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.… … Dicționar Român
înger — ÎNGER, îngeri, s.m. Fiinţă spirituală, cu aripi, înzestrată cu calităţi excepţionale (de bunătate, de frumuseţe), mediator între credincioşi şi Dumnezeu. ♢ Înger păzitor = persoană care veghează asupra cuiva, care are grijă de sănătatea cuiva. ♢… … Dicționar Român