înfrăţi

înfrăţi
ÎNFRĂŢÍ, înfrăţesc, vb. IV. 1. refl. recipr. şi tranz. A (se) lega printr-o dragoste frăţească, a (se) împrieteni. 2. intranz. (Despre plante) A da naştere la lăstari, a fi în faza de înfrăţire (2). – În + frate.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNFRĂŢÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (bot.) (reg.) a pui. (Plante care înfrăţi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfrăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înfrăţésc, imperf. 3 sg. înfrăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfrăţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFRĂŢ//Í înfrăţiésc 1. tranz. A face să se înfrăţească. 2. intranz. (despre plante) A-şi ramifica tulpina. /în + frate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNFRĂŢ//Í mă înfrăţiésc intranz. A intra în relaţii frăţeşti (unul cu altul); a deveni ca fraţi; a fraterniza. /în + frate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • fraterniza — FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. intranz. A manifesta sentimente frăţeşti faţă de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unităţi militare angajate în războaie nedrepte) A face… …   Dicționar Român

  • înfrăţire — ÎNFRĂŢÍRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfrăţi şi rezultatul ei; prietenie frăţească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajişti; lăstărire. – v. înfrăţi.… …   Dicționar Român

  • frate — FRÁTE, fraţi, s.m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiaşi părinţi sau din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; frăţâne. ♢ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) =… …   Dicționar Român

  • fârtat — FÂRTÁT, fârtaţi, s.m. (pop.) Prieten nedespărţit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăş, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ţine să i arate prietenie. [var.: fărtát s.m …   Dicționar Român

  • fârtăţi — fârtăţí, fârtăţésc, vb. IV (pop., înv.) 1. a considera pe cineva fârtat (frate de cruce). 2. (refl.) a se înfrăţi. Trimis de blaurb, 11.12.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ipui — ipuí, pers. 3 sg. ipuiéşte, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieţi, copili; a înfrăţi. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • lăstări — LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăţi; fig. a încolţi. 2. tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LĂSTĂRÍ vb. (bot.) ( …   Dicționar Român

  • matcă — MÁTCĂ, mătci, s.f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaş, vad, albie. ♢ expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obişnuită a lucrurilor, a şi relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce …   Dicționar Român

  • pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă …   Dicționar Român

  • soră — SORĂ, surori, s.f. 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii aceloraşi părinţi sau ai aceluiaşi tată ori aceleiaşi mame. ♢ Soră bună = soră care are amândoi părinţii comuni cu ai fraţilor săi. (reg.) Soră de scoarţă = fiica din… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”