înfiripa

înfiripa
ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. tranz. A alcătui ceva din elemente puţine, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ refl. fig. A lua naştere, a prinde consistenţă. ♦ refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. refl. A-şi reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [prez. ind. şi: înfiríp. – var.: înciripá vb. I] – cf. sl. č e r e p "oală, hârb".
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdră-veni, (reg.) a se) vânjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai înfiripa şi el după o viroză.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. şi pl. înfiripeáză/înfirípă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFIRIP//Á înfiripaéz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Şi înfirip] /cf. sl. erep
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNFIRIP//Á mă înfiripaéz intranz. 1) A ieşi din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-şi reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistenţă; a înmuguri; a încolţi; a se deştepta. [Şi mă înfirip] /cf. sl. erep
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

înfiripá (-péz, înfiripát), vb. – 1. A forma, a compune. – 2. A ameliora, a restabili. – 3. (refl.) A se realiza, a se transforma în realitate. – var. (Mold., Bucov.) înciripa. Origine necunoscută. După Giuglea, Dacor., II, 825 şi LL, II, 42, de la un lat. *imperfilāre, care nu pare posibil. Puşcariu, Dacor., IV, 710-2 şi DAR pleacă de la var., considerînd că forma de bază este un hiperurbanism, şi o derivă din sl. (rus., rut., bg.) čerep "ghiveci, oală"; semantismul ar pleca, deci, de la sensul din sl., pentru a trece la acela de "a repara un recipient spart", şi de aici "a repara". Această der. nu pare probabilă, deoarece este ciudat ca vasele sparte să se poată repara şi încă şi mai ciudat să se repare atît de bine încît să se poată ajunge la ideea de "a îmbunătăţi". Pare evident, aşa cum semnalează Tiktin şi Scriban, că acest cuvînt provine de la fire "caracter, fel de a fi", cf. a-şi veni în fire = a se înfiripa "a se reface"; însă nu este clar.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • înfiripá — vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/ înfiríp, 3 sg. şi pl. înfiripeázã/înfirípã …   Romanian orthography

  • întrema — ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. refl. A şi recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ♢ tranz. Tratamentul l a întremat. ♦ fig. A se întări. – et. nec. Trimis de valeriu, 15.04.2008. Sursa: DEX 98  ÎNTREMÁ vb. (med.) 1. a (se) îndrepta, a (se)… …   Dicționar Român

  • înjgheba — ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puţine, întâmplătoare şi disparate); a înfiripa. ♦ p. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [prez. ind. şi: înjghéb] – În… …   Dicționar Român

  • înfiripare — ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s.f. Acţiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – v. înfiripa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFIRIPÁRE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire,… …   Dicționar Român

  • apărea — APĂREÁ, apár, vb. II. intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [var …   Dicționar Român

  • citovi — CITOVÍ vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • deştepta — DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi …   Dicționar Român

  • doftori — DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • doftorici — DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor. Trimis de… …   Dicționar Român

  • drege — DRÉGE, dreg, vb. III. (pop. şi fam.) 1. tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ expr. A şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”